| avea |
avea |
No synsets found
|
@AVE'A,@ $am,$ #vb.# II. #Tranz.# @I. 1.@ A stăpâni, a poseda, a deține. * #Expr.# (#Fam.#) $Ce-am avut și ce-am pierdut$ = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. * #Fig.# (Complementul indică abstracte) $A avea o idee.$ * #Loc. vb.# $A avea asemănare$ = a se asemăna. $A avea bucurie$ = a se bucura. $A avea o dorință$ = a dori. $A avea nădejde$ = a nădăjdui. @2.@ A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. $Ai un leu de la mine dacă îmi spui.$ @3.@ A dispune de ceva, a se bucura de ceva. $Am un ceas de răgaz.$ * #Expr.# $A avea un post$ (sau $o slujbă$ etc.) = a deține un post. $A avea o meserie$ (sau $o profesiune$ etc.) = a cunoaște (și a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). @4.@ A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu... $Blocul are două etaje.$ ** A conține, a cuprinde. $Lucrarea are tabele.$ @5.@ A ține, a purta. $În mână avea un buchet.$ * #Expr.# $A avea drag pe cineva$ sau (#refl. recipr.#) $a se avea dragi$ = a (se) iubi. (#Refl.#) $A se avea bine cu cineva$ = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. $A se avea rău cu cineva$ = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ** A fi îmbrăcat cu... $Avea un pantalon de blană.$ @6.@ A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. $Bara are 2 #m.#$ * #Expr.# $A nu (mai) avea margini$ = a întrece orice măsură. @7.@ A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. $A avea foame.$ * #Expr.# $Ce ai?$ = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? $N-are nimic!$ = @a)@ nu i s-a întâmplat nici un rău; @b)@ nu are nici o importanță. $A avea ceva cu cineva$ = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ** A suferi (de o boală). $Are pojar.$ @II. 1.@ (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) @a)@ A trebui să... $Are de făcut cumpărături;$ @b)@ (În formă negativă) A fi destul să... $N-are decât să spună și se va face;$ @c)@ (În formă negativă) A nu putea să... $N-are ce zice;$ @d)@ (Rar) A fi în drept. * #Expr.# (Eliptic) $N-ai$ (sau $n-are$ etc.) $decât$! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! @2.@ (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a găsi. $Are ce să facă.$ ** #Unipers.# A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). $N-are cine să-l mângâie.$ @III.@ (Ca valoare de verb auxiliar) @1.@ (Servește la formarea perfectului compus) $A venit.$ @2.@ (Servește la formarea modului optativ-condițional) $Ar veni.$ @3.@ (Servește urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar) $Au să vină.$ [#Prez. ind.# $am, ai, are, avem, aveți, au,$ (@III 1@) $am, ai, a, am, ați, au,$ (@III 2@) $aș, ai, ar, am, ați, ar,$ #prez. conj.# #pers.# 2 #sg.# $ai$ și (#reg.#) $aibi,$ #pers.# 3 $aibă$] - #Lat.# @habere.@
@AVE'A@ vb. @1.@ v. ...
@ave'a@ vb., ind. pr...
@A AVE'A am@ $tranz....
@ave'a (am, av'ut),@...
@ave'a^2 (a ~)@ #vb....
@AVE'A,@ $am,$ #vb.#...
@aveá@ (a) v. tr. V....
@a ave'a@ vb., ind. ...
@ave'a^1@ @(a ~)@ #v...
|
| amuți |
amuți |
No synsets found
|
@AMUȚ'I,@ $amuțesc,$ #vb.# IV. #Intranz.# A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ** #Fig.# A înceta de a vorbi; a tăcea; a se potoli, a se liniști, a înceta. - #Lat.# @*ammutire@ (< $mutus$ "mut").
@A amuți@ ≠ a se auz...
@AMUȚ'I@ vb. @1.@ v....
@amuț'i@ vb., ind. p...
@A AMUȚ'I ~'esc@ $in...
@AMUȚÍ,@ $amuțesc,$ ...
@amuț'i (-ț'esc, -'i...
@AMUȚ'I,@ $amuțesc,$...
@a amuț'i@ vb., ind....
@amuț'i@ @(a ~)@ (a ...
|
| , |
, |
No synsets found
|
@£,@ simbol pentru l...
@\$,@ simbol pentru ...
|
| eu |
eu |
No synsets found
|
@EU,@ (@I@) #pron. pers.# 1 #sg.# (@II@) $euri,$ #s. n.# @I.@ #Pron. pers.# 1 #sg.# @1.@ (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) $Eu merg.$ * (În formule de introducere din actele oficiale) $Eu, X, declar...$ @2.@ (La dativ, în formele $mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus.$ * (Indică posesiunea) $Îmi recitesc pagina din urmă.$ * (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) $Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună.$ * (Cu valoare de dativ etic) $Aici mi-ai fost?$ @3.@ (La acuzativ, în formele $mine, mă, m-) Oamenii mă laudă.$ * (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) $M-am trezit târziu.$ @4.@ (Urmat de $unul, una$ la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) $Mie unuia nu-mi trebuie.$ @II.@ #S. n.# (#Fil.#) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. [#Pr.#: (@I@) $ieu.$ - #Var.#: (@I,@ #pop.#) @io@ #pron. pers.# 1 #sg.#] - #Lat.# @ego, mihi, me.@
@eu@ pr. [pron. $ieu...
@EU@ $pron. pers., p...
@EU-@ Element prim d...
eu...
Eu invatasem la scoa...
eu sint...
eu :P...
eu efectuez control
@eu^1@ [#pron.# $ieu...
|
| ? |
? |
No synsets found
|
|
| borâ |
borâ |
No synsets found
|
|
| eu |
eu |
No synsets found
|
@EU,@ (@I@) #pron. pers.# 1 #sg.# (@II@) $euri,$ #s. n.# @I.@ #Pron. pers.# 1 #sg.# @1.@ (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) $Eu merg.$ * (În formule de introducere din actele oficiale) $Eu, X, declar...$ @2.@ (La dativ, în formele $mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus.$ * (Indică posesiunea) $Îmi recitesc pagina din urmă.$ * (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) $Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună.$ * (Cu valoare de dativ etic) $Aici mi-ai fost?$ @3.@ (La acuzativ, în formele $mine, mă, m-) Oamenii mă laudă.$ * (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) $M-am trezit târziu.$ @4.@ (Urmat de $unul, una$ la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) $Mie unuia nu-mi trebuie.$ @II.@ #S. n.# (#Fil.#) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. [#Pr.#: (@I@) $ieu.$ - #Var.#: (@I,@ #pop.#) @io@ #pron. pers.# 1 #sg.#] - #Lat.# @ego, mihi, me.@
@eu@ pr. [pron. $ieu...
@EU@ $pron. pers., p...
@EU-@ Element prim d...
eu...
Eu invatasem la scoa...
eu sint...
eu :P...
eu efectuez control
@eu^1@ [#pron.# $ieu...
|
| -aș |
-aș |
No synsets found
|
|
| pula |
pula |
No synsets found
|
@PÚLA@ #s. f.# Unita...
pula este o pula ma....
pula...
pula...
Pula - cuvânt vechi ...
pula,un obiect ce se...
PULA...
pula din latinescu p...
pula în gură
pula ce este alcatui...
|
| în |
în |
No synsets found
|
@ÎN@ #prep.# @1.@ (Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare) $Intră în casă.$ ** (Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare) $Se suie în pom.$ ** (Indică obiectul de care atârnă ceva) $Pune-ți haina în cuier.$ ** (Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) $Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap.$ ** La, în dreptul. $Haină roasă în coate.$ @2.@ (Indică timpul în care se petrece o acțiune) $În iunie se culeg cireșele.$ ** (Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. $Pleci de mâine în două zile.$ @3.@ (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... $Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în friguri.$ @4.@ (Indică scopul) $Se duce în pețit.$ @5.@ (Indică instrumentul, relația) $S-au înțeles în scris.$ @6.@ (Indică o comparație) În formă de..., ca... $Fumul se ridică în spirală.$ @7.@ Conform cu, potrivit cu... $Fiecare în legea lui.$ @8.@ (Introduce un complement indirect) $Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu.$ - #Lat.# @in.@
@ÎN@ intra-....
@ÎN@ prep. @1.@ (loc...
@în@ prep....
@ÎN@ $prep.$ 1) $(ex...
În limbaj familiar d...
În gastronomie, ragu...
În gastronomie, prep...
În unele hăituri de ...
în unele zone, burui...
|
| mă-ta |
mă-ta |
No synsets found
|
@m'ă-ta (-sa)@ (#pop...
@m'ă-ta/m'ă-sa@ (vul...
|
| acela |
acela |
No synsets found
|
@AC'ELA, AC'EEA,@ $aceia, acelea,$ #pron. dem.#, #adj. dem.# (postpus) @1.@ #Pron. dem.# (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor) $Cine e acela?$ * #Loc. adj.# (#Reg.#) $Ca acela$ sau $ca aceea$ = puternic, însemnat; extraordinar. * #Loc. adv.# $De aceea$ = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. $Drept aceea$ = prin urmare; deci. $(În) afară de$ (sau $pe lângă) aceea$ = în plus. @2.@ #Adj. dem.# (postpus) Acel, acea. $Omul acela. Casa aceea.$ [#Gen.#-#dat.# #sg.#: $aceluia, aceleia,$ #gen.#-#dat.# #pl.#: $acelora.$ - #Var.#: (#Înv.#) @ac'el, ac'ea@ #pron. dem.#] - #Lat.# @*ecce-illu, ecce-illa.@
@AC'ELA@ pron. cela,...
@ac'ela@ pr. m., adj...
@AC'ELA ac'eea (ac'e...
@AC'ELA^1, AC'EEA,@ ...
@ACÉLA^1, ACÉEA,@ ad...
@AC'ELA^2, AC'EEA,@ ...
acela el...
@ac'ela@ pron. m., a...
@ac'ela@ #pr.# #m.#,...
|
| larg |
larg |
No synsets found
|
@LARG, -Ă,@ (@I@) $largi,$ #adj.# (@II@) $larguri,$ #s. n.# @I.@ #Adj.# @1.@ Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. * #Expr.# $În lumea largă$ = @a)@ în locuri depărtate, departe; @b)@ pretutindeni. @2.@ De dimensiuni mari; ##lat.## * #Loc. adv.# $Pe larg$ = în mod amplu, amănunțit. ** (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; $#p. ext.#$ cuprinzător, încăpător. * #Expr.# $Mână largă,$ se zice despre un om generos sau cheltuitor. ** (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. * #Expr.# $A da$ (ceva) $cu mâneci largi$ = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ** (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ** #Fig.# Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. $Vederi largi.$ @II.@ #S. n.# @1.@ (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ** Loc pe mare depărtat de țărm. * #Loc. adv.# $În larg$ = departe de țărm, pe apă. @2.@ Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. * #Expr.# $A fi$ (sau $a se simți) la$ (sau $în) largul său$ = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. - #Lat.# @largus.@
@Larg@ ≠ îngust, str...
@LARG@ adj. @1.@ v. ...
@LARG@ adj. v. $cula...
@LARG@ s. v. $lărgim...
@larg@ adj. m., f. $...
@larg@ s. n., pl. $l...
@LARG^1 ~gă (~gi)@ 1...
@LARG^2 ~uri@ $n.$ 1...
@larg (l'argă),@ #ad...
|
| ... |
... |
No synsets found
|
|
| sau |
sau |
No synsets found
|
@SAU@ #conj.# @1.@ (Cu funcție disjunctivă) Ori, fie: @a)@ (Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca opuse sau contradictorii) $Plânge sau râde?$ (Al doilea membru al disjuncției este o negație) $Sunt sau nu sunt?$ @b)@ (Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca alternative) $Doriți cafea sau ceai?$ ** (Corelativ, indică necesitatea de a alege între două alternative) $Sau luni, sau miercuri.$ * (În enumerări, precedând fiecare element al enumerării sau numai pe ultimul) $Pentru a da la rindea se întrebuințează sau rindeaua sau cioplitorul sau gealăul.$ @2.@ (Cu funcție explicativă) Adică, cu alte cuvinte. $Adunarea, sau soborul întregii țări.$ @3.@ (Cu funcție copulativă) Precum, și. $Nisipul se găsește pe fundul râurilor, lacurilor sau mărilor.$ @4.@ (În propoziții interogative, cu funcție conclusivă, atenuată de o nuanță de îndoială) Nu cumva? oare? poate? $De ce nu scrii? Sau n-ai timp?$ - @Să@ + @au^1.@
@SAU@ conj. v. $ori....
@sau@ conjcț....
@SAU@ $conj.$ 1) $(e...
sau griff? - Partea ...
sau larvae - în mito...
sau Șiva. În religia...
sau Șiva. În religia...
sau S,iva. În religi...
s-au contrazis
...
|
| ști |
ști |
No synsets found
|
@ȘTI,@ $știu,$ #vb.# IV. @I. 1.@ #Tranz.# și #intranz.# (Folosit și #absol.#) A avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaște. * #Loc. adv.# $Pe știute$ = în cunoștință de cauză. $Pe neștiute$ = @a)@ fără să-și dea seama; @b)@ în ascuns, pe furiș, tiptil. * #Expr.# (#Tranz.#, #absol.#) $Nu știu, n-am văzut$ = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic. $Știu eu$ (sau $știi tu$ etc.) $ce știu$ (sau $știi$ etc.) sau $las\' că știu eu,$ se spune pentru a arăta că cineva cunoaște bine o situație și că nu poate fi indus în eroare. $Știi ce?$ sau $știi ceva?, știi una?$ = fii atent la ce-ți spun, ascultă ceea ce am să-ți spun. $(Numai) Dumnezeu știe$ sau $știe Dumnezeu,$ se spune pentru a sprijini o afirmație sau o negație. $Dumnezeu (mai) știe$ sau $dracul (mai) știe,$ se spune pentru a exprima o nedumerire, neputința de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranță. (#Intranz.#) $A-i ști$ (cuiva) $de urmă$ = a ști unde se află cineva. $Pe cât$ (sau $după cât) știu$ = după informațiile pe care le am. @2.@ #Tranz.# A lua cunoștință de...; a afla, a auzi. @3.@ #Tranz.# A cunoaște pe cineva (din toate punctele de vedere). ** #Refl.# A se cunoaște pe sine, a avea cunoștință că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel. ** #Refl. recipr.# A se cunoaște unul pe altul; a avea legături de prietenie. @4.@ #Intranz.# A ține seamă de ceva, a lua în considerație; a avea teamă sau respect de cineva. ** #Tranz.# A recunoaște pe cineva sau ceva drept... ** A avea parte de ceva, a se bucura de ceva. @5.@ #Intranz.# A se interesa de..., a se îngriji de... @II.@ #Tranz.# @1.@ A poseda cunoștințe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o știință, o artă etc. * #Expr.# $A ști carte$ = a ști să scrie și să citească; $#p. ext.#$ a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat. $A ști pe de rost$ (sau $pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru)$ = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală. ** A vorbi și a înțelege o anumită limbă. ** A se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare. * #Expr.# $A nu (mai) ști ce să (se) mai facă$ = a nu mai găsi nici o soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură. $A nu mai ști ce să facă de...$ = a fi copleșit de... $A nu ști de unde s-o apuce$ = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru. (#Absol.#) $Știu eu?$ exprimă o îndoială, o nesiguranță, o șovăire. @2.@ A putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva. ** A fi hotărât să facă ceva. * #Expr.# $A nu ști ce vrea$ = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi. @3.@ A ține minte, a-și aminti. @4.@ A-și da seama, a înțelege, a pricepe. * #Expr.# $A nu (prea) ști multe$ = a riposta îndată (la provocarea cuiva). $Mai știi$ sau $mai știu (și) eu, mai știi păcatul, de unde știi!?$ = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa. $Nu știu cum$ = în mod inexplicabil. $A fi nu știu cum$ = a fi ciudat, bizar. $A-i fi$ (cuiva) $nu știu cum să...$ = a-i fi (cuiva) greu sau penibil să... (Substantivat) $Un nu știu cum$ sau $un nu știu ce$ = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit. (#Intranz.#) $A nu ști de glumă$ = a fi supărăcios. @5.@ A prevedea. ** A presupune, a bănui. @6.@ A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. * #Expr.# $Să știu (bine) că...$ sau $de-aș ști că...$ = chiar dacă... ** #Refl. impers.# A fi lucru bine cunoscut. - #Lat.# @scire.@
@ȘTI@ vb. @1.@ a afl...
@ști@ vb., ind. prez...
@A ȘTI știu 1.@ $tra...
@A SE ȘTI ne știm@ $...
@ști (-'iu, -i'ut),@...
@a (se) ști@ vb., in...
@ști@ @(a ~)@ #vb.#,...
@ștì@ v. @1.@ a cuno...
@ȘTI,@ $știu,$ #vb.#...
|
| că |
că |
No synsets found
|
@CĂ@ #conj.# @1.@ Introduce propoziții subordonate: @a)@ completive; $Am spus că nu pot veni;$ @b)@ subiective: $Așa-i c-a venit și rândul meu?;$ @c)@ atributive: $Gândul că nu pot pleca mă chinuie;$ @d)@ (cauzale) căci, fiindcă. $Hai acasă că-i târziu;$ @e)@ (consecutive) încât, de. $E atât de slab, că-l bate vântul;$ @f)@ (concesive) deși, cu toate că, măcar că. $Și omul, că-i om, și nu poate să înțeleagă;$ @g)@ (temporale) după ce, când. $Acum că ne-am odihnit, pot să-ți povestesc întâmplarea.$ @2.@ (#Pop.#) Și. $Să care bărbatul cu carul și femeia să împrăștie cu poala, că tot se isprăvește.$ @3.@ (În #expr.#) $Nici că$ = nu. (Adversativ) $Numai că$ = dar, însă. @4.@ Într-adevăr, așa e. $Că bine zici d-ta.$ @5.@ De ce (nu)! cum (nu)! $Că nu mai vine odată.$ @6.@ Doar. $Da cum nu! Că nu mi-oi feșteli eu obrazul!$ * (Cu sens restrictiv) $Nu că mă laud, dar așa este.$ @7.@ (În formarea unor #loc.#) $Cum că, după ce că, măcar că$ etc. - #Lat.# @quod.@
@CĂ@ conj. @1.@ (con...
@CĂ@ conj. v. $dacă....
@că@ conjcț....
@CĂ@ $conj.$ @I.@ $(...
CĂ?utarea cuvântului...
@că@ #conj.# - @1.@ ...
@CĂ@ #conj.# @1.@ (I...
@că@ conj. (lat. $qu...
@că@ conjcț....
|
| nu |
nu |
No synsets found
|
@NU@ #adv.# @I.@ (Servește la formarea formei negative a verbului, de obicei precedându-l nemijlocit). @1.@ (Neagă predicatul și dă întregii propoziții un caracter negativ) $Nu l-am cunoscut niciodată.$ * (În propoziții interogative) $Nu ai primit scrisorile mele?$ @2.@ (Neagă predicatul, fără a modifica logic caracterul propoziției) $Nu încape nici o îndoială.$ @3.@ (Neagă predicatul în propoziții cu aspect negativ și cu înțeles pozitiv, de obicei interogative sau exclamative) $Nu făcea parte și el dintre noi?$ @II.@ (Neagă altă parte de propoziție decât predicatul) $A plecat repede, nu așa cum a venit.$ @III.@ (Modifică sensul cuvântului pe care îl precedă, altul decât predicatul, atenuându-i înțelesul ori dându-i un înțeles contrar) $O casă mare, nu lipsită de eleganță.$ * #Expr.# $Nu altceva$ sau $nu glumă,$ (#reg.#) $nu șagă,$ formulă care confirmă sau întărește cele enunțate anterior. $Nu mai departe$ = chiar în cazul... $Nu o (singură) dată$ = de multe ori, adesea. @IV.@ (Înlocuiește forma negativă a unui verb enunțat anterior sau dedus, îndeplinind funcția de predicat) $Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale.$ * #Expr.# $nu și nu,$ formulă care exprimă împotrivirea, refuzul categoric. $De$ (sau $dacă) nu...$ = în caz contrar..., altfel... @##V.##@ (Cu valoare de propoziție independentă cu caracter negativ) $Ai prieteni? - Nu!$ - #Lat.# @non.@
@Nu@ ≠ da...
@NU@ adv. (pop.) ba....
@nu@ adv. (și: $n-$ ...
@NU@ $adv.$ 1) $(atr...
Nu am gasit explicat...
nu exista in diction...
nu stiu...
nu stiu ce inseamna...
[nu este in DN'86 - ...
|
| fi |
fi |
No synsets found
|
@FI,@ $sunt,$ #vb.# IV. #Intranz.# @A.@ (Verb predicativ) @1.@ A exista, a avea ființă. $A fi sau a nu fi.$ * #Expr.# $De când sunt$ (sau $ești$ etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. $E ce$ (sau $cum) e$ sau $a fost ce$ (sau $cum) a fost, dar...$ = fie! să zicem că se poate! treacă-meargă!. @2.@ A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. $Cine-i acolo?$ ** A-și avea originea, a se trage, a proveni. $De unde ești?$ @3.@ A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. $Vechi obiceiuri care sunt și astăzi.$ * #Expr.# $Cât e lumea și pământul$ = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. * (#Impers.#; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) $Era într-o seară. E mult de atunci.$ @4.@ A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea ##loc.## $Mi-a spus cum a fost.$ * #Expr.# $Ce-o fi, o fi$ exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. $Fie!$ = @a)@ accept să se facă așa cum susții; @b)@ merită, nu e păcat! $O fi!$ = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! $Așa a fost să fie$ = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (#Fam.#) $Este?$ = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun)? @5.@ A avea prețul...; a costa, a valora. $Cât sunt vinetele?$ @6.@ (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... $Ce e când ți se bate tâmpla?$ * #Expr.# $A nu fi bine$ (sau $a bună)$ = a prevesti ceva rău. @B.@ (Cu funcție copulativă) @1.@ (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) $El este vesel.$ * #Expr.# $A fi bine de cineva$ sau $a-i fi cuiva bine$ = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. $A fi cu cineva$ = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). @2.@ (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) $Mi-e prieten.$ * #Expr.# $Ce mi-e$ (sau $ți-e$ etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (#Fam.#) $Ți-o$ (sau $i-o$ etc.) $fi$ = ajunge! destul! @3.@ (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. $Mi-a fost greu.$ * #Loc. vb.# $A-i fi cuiva drag$ (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. * #Expr.# $Mi-e$ (sau $ți-e$ etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. * #Expr.# $Mi-e$ (sau $ți-e$ etc.) $că...$ (sau $să nu...)$ = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). @4.@ (#Impers.#; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). $Când a fost să plece.$ @5.@ (De obicei #impers.#; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... $Era să moară.$ @6.@ (#Impers.#; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. $E ceva de făcut.$ @C.@ (Verb auxiliar) @I.@ (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) $Faptele sunt cunoscute.$ @II.@ (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). @1.@ (Cu viitorul I formează viitorul anterior) $Voi fi terminat.$ @2.@ (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) $N-ar mai fi plecat.$ @3.@ (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) $Să fi spus.$ @4.@ (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) $Se poate lăuda a fi învățat totul.$ @5.@ (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) $Să se fi aflând mulți în lume?$ @III.@ (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) $Te-ai fost dus.$ [Forme gramaticale: #prez. ind.# $sunt$ (#fam.# și #pop.# $îs,$ prescurtat $-s), ești$ (#pr.# $iești), este$ (#pr.# $ieste,$ prescurtat $e, îi, i), suntem$ (#acc.# și: $sunt'em);$ #imperf.# $eram$ (#pr.# $ieram);$ #perf. s.# $fui$ (#reg.# $fusei);$ #m. m. ca perf.# $fusesem;$ conjunctiv $să fiu;$ #imper.# #pers.# 2 #sg.# $fii$ (negativ $nu fi);$ #part.# $fost$] - #Lat.# @sum, *fui, *fire@ (= $fieri).$
@A fi@ ≠ a lipsi...
@FI@ vb. @1.@ v. $tr...
@fi@ vb., ind. prez....
@A FI sunt@ $intranz...
@fi^2 (a ~)@ #vb.#, ...
@fi (sunt, fost),@ #...
@fi@ și (est, pop.) ...
@a fi@ vb., ind. pre...
@fi^1@ (literă grece...
|
| bine |
bine |
No synsets found
|
@B'INE@ #adv.#, #s. n.# #sg.# @I.@ #Adv.# @1.@ În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. * #Expr.# $A(-i) prinde$ (cuiva) $bine$ (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. $A(-i) veni cuiva bine (să...)$ = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică. * (În formule de salut) $Bine ai$ (sau $ați) venit (sănătos, sănătoși)!$ * (Referitor la sănătate) $A se simți bine. A(-i) face$ (cuiva) $bine$ (mâncarea, băutura, plimbarea etc.). $A dormi$ (sau $a se odihni$ etc.) $bine. (Ce), nu ți-e bine?$ = @a)@ (ce), nu ești sănătos? ai o slăbiciune fizică?; @b)@ (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile? @2.@ În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. $Să te porți bine cu oricine.$ * #Expr.# (#Fam.# și #ir.#) $Bine ți-a făcut!$ = așa trebuia, așa se cuvenea să-ți facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)! ** În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. $Cântă și dansează bine. Cu rochia asta iți șade bine.$ * $Bărbat$ sau $femeie bine făcut(ă)$ = bărbat sau femeie chipeș(ă). ** În concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. $Vezi bine că așa stau lucrurile. Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!$ * $De-a binelea$ = de-adevărat, cu adevărat. ** (Având valoarea unei afirmații) $Bine, am să procedez cum vrei tu!$ * #Expr.# $(Că) bine zici$ = (că) zici așa cum trebuie. $Ei bine...$ = după cum spuneam... ** Cu grijă, cu atenție. $Uită-te bine și învață.$ @3.@ Deplin, în întregime, complet. $E cherchelit bine.$ ** (La comparativ) Mult. $A fost plecat doi ani și mai bine.$ ** Mult și prielnic. $A plouat bine. A mâncat și a băut bine.$ @II.@ #S. n.# #sg.# @1.@ Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. * $Om de bine$ = om care acționează în folosul, în sprijinul, care ajută pe cei din jurul său. * #Expr.# $A face$ (cuiva $un mare) bine$ sau $a face$ (cuiva) $bine$ (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. $Să-ți$ (sau $să vă) fie de bine!$ = @a)@ să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; @b)@ (#ir.#) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite. $A vorbi$ (pe cineva) $de bine$ = a lăuda (pe cineva). @2.@ Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. * #Expr.# $A lua$ (pe cineva) $cu binele$ = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit. @3.@ (#Fil.#; #art.#) Obiectul moralei ca știință. @4.@ (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere. - #Lat.# @bene@ (în sensul @II 3,@ calc după #gr.# $agathós,$ #germ.# $das Gut).$
@Bine@ ≠ rău, prost...
@B'INE@ adv., adj., ...
@b'ine@ adv....
@b'ine@ s. n., art. ...
@B'INE^1@ $adv.$ 1) ...
@B'INE^2@ $n.$ 1) Ce...
bine,in regula...
@b'ine@ #adv.# - @1....
@bíne@ adv. - @1.@ P...
|
| să |
să |
No synsets found
|
@SĂ@ #conj.# @I.@ (Ca semn al conjunctivului) $Să fii cuminte.$ @II.@ (Semn al conjunctivului și, în același timp, conjuncție subordonatoare) @1.@ (Introduce o propoziție subiectivă) $E bine să pleci.$ @2.@ (Introduce o propoziție predicativă) $Pare să fie un om cumsecade.$ @3.@ (Introduce o propoziție atributivă) $Nu-i mândră să-mi fie dragă.$ @4.@ (Introduce o propoziție completivă directă sau indirectă) $Puteam chiar să nu mai fiu acuma.$ @5.@ (Introduce o propoziție finală) $A ieșit să-i întâmpine.$ @6.@ (Introduce o propoziție consecutivă) $Am râs să leșin.$ @7.@ (Introduce o propoziție condițională) $Ar fi fost prins să nu fi fugit.$ @III.@ (În #loc. conj.#) $Măcar să...$ (introduce o propoziție concesivă) $Nu mă duc, măcar să mă omori. Numai să...$ (introduce o propoziție condiționată) $Îți poate fi de folos, numai să vrea. Până să...$ (introduce o propoziție temporală) $Până să ajungă el, fata ajunsese acasă. Pentru ca să...$ = @a)@ (introduce o propoziție finală) $Învăț temeinic pentru ca să reușesc la examen;$ @b)@ (cu valoare copulativă) $A plecat mulțumit, pentru ca să se întoarcă peste o oră din nou nedumerit. Fără să...$ = @a)@ (introduce o propoziție modală) $A plecat fără să verse o lacrimă;$ @b)@ (introduce o propoziție concesivă) $Fără să-mi fi spus cineva, am bănuit adevărul.$ - #Lat.# @si.@
@SĂ@ conj. de, și. $...
@să@ conjcț. (în tem...
@SĂ@ $conj.$ 1) $(se...
@să@ #conj.# - @1.@ ...
@să@ conjcț....
@să@ #conjcț.# (în t...
@1) să,@ din maĭ vec...
@2) să@ conj. (din m...
@să@ conj. @1.@ expr...
|
| vorbi |
vorbi |
No synsets found
|
@VORB'I,@ $vorbesc,$ #vb.# IV. @1.@ #Intranz.# A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. * #Expr.# $A vorbi în barbă$ = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. $A vorbi cu gura altuia$ = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv. ** #Tranz.# A rosti cuvinte. * #Expr.# $A vorbi vrute și nevrute$ (sau $verzi și uscate, câte-n lună și-n stele)$ = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi. ** A se adresa cuiva. $Îi vorbesc și nu-mi răspunde.$ ** A se exprima într-o anumită limbă. ** A-și spune cuvântul, a-și exprima voința. ** #Fig.# A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma. $O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens.$ ** #Fig.# A pleda în favoarea cuiva. @2.@ #Intranz.# A sta de vorbă; a discuta; a comenta. @3.@ #Refl. recipr.# și #intranz.# A se sfătui, a se învoi, a se înțelege. @4.@ #Intranz.# A face o expunere; a ține un discurs. - Din @vorbă.@
@A vorbi@ ≠ a tăcea...
@VORB'I@ vb. @1.@ a ...
@vorb'i@ vb., ind. p...
@A VORB'I ~'esc 1.@ ...
@A SE VORB'I mă ~'es...
@vorb'i@ #vb.# IV (#...
@a (se) vorb'i@ vb.,...
@vorb'i@ @(a ~)@ #vb...
@vorbi.@ v. 1. a art...
|
| cu |
cu |
No synsets found
|
@CU@ #prep.# @I.@ Introduce un atribut sau un nume predicativ: @a)@ indică asocierea: $casă cu livadă;$ @b)@ indică conținutul: $pahar cu bere;$ @c)@ indică o posesiune sau posesori: $mașinuță cu motor;$ @d)@ indică o dependență, o legătură: $rudă cu mine;$ @e)@ indică o însușire: $copil cu talent;$ @f)@ indică instrumentul: $călătorie cu avionul.$ @II.@ Introduce complemente indirecte: $ține cu echipa studențească.$ @III.@ Introduce complemente circumstanțiale: @a)@ de mod: $câștiga cu acul;$ @b)@ formează locuțiuni modale: $cu duioșie, cu blândețe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binișorul;$ @c)@ instrumental: $desenăm cu cărbune;$ @d)@ sociativ: $merg cu Irina;$ @e)@ de cauză: $nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie;$ @f)@ de timp: $nu venea cu săptămânile.$ (#Expr.#) $Cu anul$ (sau $cu ziua$ etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.); @g)@ cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune: $zi cu zi;$ @h)@ de relație: $e artist numai cu numele.$ @IV.@ Formează #loc. conj.# și #prep.#: $cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu.$ @##V.##@ Cu valoare de #conj.#: $șoarecele cu pisica.$ - #Lat.# @cum.@
@Cu@ ≠ fără...
@CU@ prep. @1.@ (mod...
@cu@ prep....
@CU@ $prep.$ 1) $(in...
cu doua capete ...
cu valenta absoluta...
Cu cel mult trei dif...
Cu cel mult trei dif...
cu audiență, care ar...
|
| gură |
gură |
No synsets found
|
@G'URĂ,@ $guri,$ #s. f.# @I. 1.@ Cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; $#p. restr.#$ buzele și deschizătura dintre ele; buze. * #Loc. adv.# $Gură-n gură$ = foarte aproape unul de celălalt. * #Expr.# $A(-i) da$ (cuiva) $o gură$ = a săruta (pe cineva). $Cu sufletul la gură$ = @a)@ abia mai putând respira (de emoție sau de oboseală); @b)@ foarte bolnav, aproape de moarte. $A uita de la mână până la gură$ = a uita repede, a fi uituc. $Parcă se bat lupii la gura lui,$ se spune despre cineva care mănâncă lacom sau vorbește repede. $A se duce (ca) pe gura lupului$ = a dispărea. $A scoate$ (sau $a scăpa ca) din gura lupului$ = a (se) salva dintr-o mare primejdie. $A țipa$ (sau $a striga$ etc.) $ca din$ (sau $ca în) gură de șarpe$ = a țipa din răsputeri, deznădăjduit. $A se zvârcoli ca în gură de șarpe$ = a se zbate cu desperare. $A avea gura moale$ (sau $tare)$ sau $a fi moale$ (sau $tare) în$ (sau $de) gură$ = (despre cai) a se supune ușor (sau greu) la mișcările ce i se fac cu frâul. * Compuse: $gură-cască$ (sau $-căscată)$ = persoană care-și pierde vremea în zadar sau care dovedește neglijență, dezinteres condamnabil; persoană care stă absentă, care nu înțelege ce i se spune; $gură-de-lup$ = @a)@ defect congenital de conformație a feței omului, constând dintr-o despicătură la buza și la gingia superioară și în cerul-gurii, și în comunicarea cavității bucale cu fosele nazale; @b)@ ochi dublu al unei parâme; @c)@ unealtă cu care se îndoaie tabla groasă; $gura-leului$ = plantă erbacee ornamentală cu flori de diverse culori, asemănătoare cu o gură (@I 1@) $(Antirrhinum majus); gura-lupului$ = plantă erbacee cu flori vinete-violete, având o margine albă sau gălbuie $(Scutellaria altissima).$ ** Sărutare, sărut. @2.@ Gura (@I 1@) considerată ca organ cu care cineva se hrănește. * #Expr.# $A pune$ (sau $a lua, a băga) ceva în gură$ = a mânca (puțin). $A i se face gura pungă$ = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură. $A da$ (cuiva) $mură-n gură$ = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort. $De-ale gurii$ = (lucruri de) mâncare. ** Îmbucătură, sorbitură, înghițitură. * #Expr.# $Nici o gură de apă$ = nimic. ** Membru de familie care trebuie hrănit. @3.@ Gura (@I 1@) considerată ca organ al vorbirii; cloanță. * #Expr.# $A tăcea din gură$ = a nu (mai) vorbi nimic. $A închide$ (sau $a astupa) cuiva gura$ = a face pe cineva să nu mai vorbească, a pune pe cineva în situația de a nu mai putea spune nimic. $A lua cuiva vorba din gură$ = @a)@ a spune tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa respectivă; @b)@ a întrerupe pe cineva când vorbește. $A i se muia$ (cuiva) $gura$ = a nu mai avea curajul să vorbească; a schimba, a atenua tonul și conținutul celor spuse. $A-l lua$ (pe cineva) $gura pe dinainte$ sau $a-l scăpa gura$ = a destăinui ceva fără voie, a spune ceva ce n-ar fi trebuit să spună. $A avea gura$ (sau $a fi gură) spartă$ = a nu putea ține un secret, a dezvălui orice secret. $A fi slobod la gură$ = a vorbi mult și fără sfială, depășind uneori limitele bunei-cuviințe. $A fi cu gura mare$ = a fi certăreț. $A avea o gură cât o șură$ = a vorbi mult și tare. $A-și păzi$ (sau $ține$ etc.) $gura$ = a-și impune tăcere; a fi prudent în tot ce vorbește. $A(-i tot) da din gură$ (sau $cu gura)$ sau $a-i umbla$ (ori $a-i merge, a-i toca$ etc.) $gura (ca o meliță, ca o moară stricată$ sau $hodorogită$ sau $ca o pupăză)$ = a vorbi repede și fără întrerupere; a flecări. $A fi bun de gură$ = (adesea #peior.#) a vorbi mult și cu ușurință, a se pricepe să-și pledeze cauza, să convingă. $A fi rău de gură$ (sau $gură rea)$ = @a)@ a bârfi, a fi intrigant; @b)@ a prevesti (cuiva) ceva rău, nefavorabil. $A (nu) se uita în$ (sau $la) gura cuiva$ = a (nu) ține seamă de ceea ce spune cineva, a (nu) crede pe cineva. $A vorbi$ (sau $a zice, a spune$ etc.) $cu jumătate de gură$ (sau $cu gura jumătate)$ = a vorbi (sau a zice etc.) nehotărât, fără convingere. $E numai gura de el,$ se spune despre cineva care promite, dar nu se ține de cuvânt, sau care se laudă cu multe, dar nu face nimic. $A-i umbla$ (cuiva) $vorba prin gură$ = a nu găsi cuvântul potrivit pentru a exprima ceva (dar a fi pe punctul de a-l găsi). $A trece$ (sau $a umbla, a fi purtat) din gură în gură$ = (despre vorbe, cântece etc.) a (se) transmite de la om la om, din generație în generație. * Compus: $gură-spartă$ = om flecar, limbut, care nu poate ține un secret. ** Ceea ce spune cineva; vorbă, spusă, mărturisire. * #Expr.# $Gura lumii$ = vorbe, bârfeli, scorneli. $Gura satului$ (sau $a mahalalei)$ = (persoană care născocește) vorbe, bârfeli, intrigi. $A intra în gura lumii$ (sau $a satului, a mahalalei)$ = a ajunge să fie vorbit de rău. $A te lua după gura cuiva$ = a acționa (în mod greșit) după sfatul cuiva. $A se pune$ (sau $a sta) cu gura pe cineva$ = a insista mult pe lângă cineva pentru a-l convinge să facă un lucru; a cicăli pe cineva. ** Glas, grai. * #Expr.# $Nu i se aude gura,$ se zice despre un om tăcut, liniștit, potolit. $Cât îl ține$ (sau $îl ia) gura$ sau $în gura mare$ = foarte tare, din răsputeri. $A nu avea gură (să răspunzi$ sau $să spui ceva)$ = a nu avea putința sau curajul (de a mai răspunde sau de a mai spune ceva). ** Gălăgie, țipăt, ceartă. * #Loc. vb.# $A sta$ (sau $a sări, a începe) cu gura pe$ (sau $la) cineva$ = a certa pe cineva, a se răsti la cineva. * #Expr.# $A da gură la câini$ = a striga la câini să nu mai latre. ** (Personificat) Cel care vorbește; vorbitor. * #Expr.# $Gurile rele$ = bârfitorii. @4.@ Gura (@I 1@) considerată ca organ al cântării. @II.@ Deschizătură a unui obiect, a unei încăperi etc., prin care intră, se introduce, se varsă, iese etc. ceva, prin care se stabilește o comunicație etc. $Gura vasului. Gura cămășii. Gură de canal. Gura fluviului.$ * $Gură de ham$ = ham primitiv, format numai din cureaua de pe piept și din cea care se petrece pe după gâtul calului. $Gură de apă$ = instalație care servește pentru a lua apă dintr-o rețea de distribuție. $Gură de incendiu$ = gură de apă la care se montează un furtun pentru luarea apei sub presiune în caz de incendiu. $Gură de foc$ = nume generic pentru armele de foc (grele). $Gură artificială$ = aparat compus, în general, dintr-un difuzor montat într-o incintă acustică, de formă și dimensiuni astfel alese, încât caracteristicile acustice să fie asemănătoare cu acelea ale gurii umane. * #Expr.# $A lega gura pânzei$ = @a)@ a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe țesutul; @b)@ a se înstări. $A prins pânza gură$ = s-a făcut începutul. $A se afla$ (sau $a trimite pe cineva) în gura tunului$ = a fi expus (sau a expune pe cineva) la un mare pericol. - #Lat.# @gula@ "gâtlej, gât".
@G'URĂ@ s. @1.@ $(AN...
@G'URĂ@ s. v. $afirm...
@g'ură@ s. f., g.-d....
@G'URĂ ~i@ $f.$ 1) $...
@g'ură (g'uri),@ #s....
@gură,@ $guri #s. f....
@GURĂ@ aftă, bot, bu...
@gúră@ f., pl. $ĭ$ (...
@g'ură@ s. f., g.-d....
|
| plin |
plin |
No synsets found
|
@PLIN, -Ă,@ $plini, -e,$ #adj.#, #s. n.# @I.@ #Adj.# @1.@ (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. * #Expr.# $Plin ochi$ = umplut până la limita capacității. $A fi plin de sine$ (sau $de el)$ = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat. $A-i fi$ (cuiva) $paharul plin,$ se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri și nu le mai poate suporta. ** (Despre arme de foc) În care au fost introduse cartușe; încărcat. @2.@ Fără goluri; întreg, compact, masiv. ** Întreg, deplin, neștirbit. * $Profesor plin$ = profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege. $Catedră plină$ = catedră care are numărul de ore prevăzut de regulament. @3.@ Care cuprinde, conține, are ceva în cantitate sau în număr mare. ** (Despre ochi) Năpădit, inundat de lacrimi. @4.@ Care este acoperit, încărcat total sau parțial cu ceva. ** Murdar, mânjit, uns (cu ceva). @5.@ (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grăsuț. @6.@ Care are amploare, intensitate; desăvârșit. $Lună plină$ = lună perfect rotundă, aflată în faza ei maximă. $Voce plină$ = voce sonoră, cu volum. * #Expr.# $În plin(ă)...$ = în mijlocul..., în miezul..., în toiul... @II.@ #S. n.# Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spațiu etc.; conținut, cuprins. * $Plinul conductei$ = cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport. * #Loc. adv.# $Din plin$ = din abundență. * #Loc. adj. și adv.# $În plin$ = în centru, la țintă. * #Loc. prep.# $În plinul...$ = în mijlocul...; $#p. ext.#$ în toiul... * #Expr.# $A-i merge cuiva în plin$ = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi. $A da o lovitură$ (sau $a lovi, a nimeri) în plin$ = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul. $A-i ieși cuiva cu plin(ul)$ = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic). $A face plinul$ = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. - #Lat.# @plenus.@
@Plin@ ≠ deșert, gol...
@PLIN@ adj. @1.@ înt...
@PLIN@ s. v. $conțin...
@plin@ adj. m., pl. ...
@plin@ s. n., (spați...
@PLIN^1@ $n.$ Conțin...
@PLIN^2 ~ă (~i, ~e)@...
plin de praf
plin de nervi,nervos,nervi pe moment,expresie folosita in Ardeal
|
| și |
și |
No synsets found
|
@ȘI@ #adv.#, #conj.# @A.@ #Adv.# (Stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, #pron. refl.# etc. și verb) @I.@ (Cu sens modal) @1.@ Chiar, în adevăr, cu adevărat. ** Întocmai, exact. $Precum a zis, așa a și făcut.$ @2.@ Pe deasupra, în plus, încă. $După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa.$ @3.@ Chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea. $Vezi să nu pățești și tu ca mine.$ ** (Pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradația) $O cameră și mai mare.$ * #Loc. adj.# (Cu valoare de superlativ) $Și mai și$ = mai grozav, mai strașnic. @4.@ (În propoziții negative) Nici. $Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc.$ @II.@ (Cu sens temporal) @1.@ Imediat, îndată, pe ##loc.## $Cum îl zări, îi și spuse.$ @2.@ Deja. $Masa se și pune în grădină.$ @B.@ #Conj.# @I.@ (Marcă a coordonării copulative) @1.@ (Leagă două părți de același fel ale unei propoziții) $Este voinic și tânăr.$ @2.@ (Împreună cu #prep.# "cu" exprimă relația operației matematice a adunării) Plus. $Doi și cu trei fac cinci.$ ** (Ajută la formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci și unu până la nouăzeci și nouă) $Șaizeci și ##opt.##$ ** (Ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg) $Trei și paisprezece.$ ** (Indică adăugarea unei cantități) Plus. $Unu și jumătate.$ @3.@ (Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență) $Binele și răul.$ @4.@ (Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidență) $A adus și vin, și mâncare, și cărți.$ ** (În repetiții, ca procedeu stilistic) $Ia cuvântul și vorbește și vorbește.$ @5.@ (Leagă două propoziții de același fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă) $Deschide ușa și intră.$ @6.@ (Accentuat, în corelație cu sine însuși) Atât..., cât...; nu numai..., ci și... $Are în mână și pâinea, și cuțitul.$ @7.@ (În stilul epic și popular, mai ales în povestire, se așază la începutul frazei, indicând continuitatea desfășurării faptelor) $Și a plecat fiul de împărat mai departe.$ ** (Întrebuințat înaintea unei propoziții interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior) $Și ce vrei să faci acum?$ * #Expr.# $Ei și?$ = ce-mi pasă? ce importanță are? (Întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) $Se aude cineva bătând în ușă... - Și? - Mă duc să deschid.$ (Precedat de #adv.# "ca" are funcție comparativă) @a)@ La fel ca, întocmai ca. $Se pricepe la pescuit ca și la multe altele;$ @b)@ aproape, aproximativ. $Treaba este ca și sfârșită.$ @II.@ (Marchează coordonarea adversativă) Ci, iar, dar. $Aude vorbindu-se și nu pricepe nimic.$ @III.@ (Marcă a coordonării concluzive) Deci, prin urmare. $E o glumă și nu o lua în serios.$ - #Lat.# @sic.@
@ȘI@ conj., adv. @1....
@și@ conjcț., adv....
@ȘI^1@ $conj.$ @1.@ ...
@ȘI^2@ $adv.$ De acu...
@ȘI^2@ pron. refl. v...
(și în forma "transgresie") s.f. 1) orice lucru (faptă, cuvânt, atitudine) care constă în abaterea de la o dispoziție, normă sau percept și care nu este în armonie cu personalitatea divină și principiul activ; păcat; greșeală, fărădelege, nelegiuire. 2) adulter spiritual. [Din fr. "transgression", lat. "transgressio, -nis" (trecere peste ceva)]
@și@ #adv.# - @1.@ L...
și în Peninsula Balcan
@și@ conjcț., adv....
|
| mai |
mai |
No synsets found
|
@MAI^1@ #adv.# @I. 1.@ (Servește la formarea gradului comparativ) $Mai bun.$ * (În locuțiuni, întărind sensul unor cuvinte) $Mai întâi (și-ntâi). Mai apoi. Mai înainte.$ @2.@ (Servește la formarea gradului superlativ relativ) $Cel mai bun.$ * (Înaintea unui substantiv) $Te comporți ca cel mai copil dintre copii.$ * (Precedat de "ce" în construcții exclamative, cu valoare de superlativ absolut) $Ce mai drac frumos de fată!$ * #Expr.# $Mai rar$ = întâlnit extrem de rar. $Așa om mai rar!$ @II.@ (Atenuează ideea exprimată de cuvântul determinat) În parte, puțin, oarecum, într-o oarecare măsură, întrucâtva. $Copii și mai cuminți, și mai obraznici. Ploaia mai încetase.$ @III.@ (Exprimă ideea de aproximație) Aproape; aproximativ, cam. $Mai îmi vine a crede.$ ** (Urmat de o propoziție subordonată introdusă prin #conj.# "că" sau "să") Gata să..., cât pe-aci. $Cetina mai că-i ajunge la pământ.$ * $Mai-mai$ = cât pe-aci, gata-gata. @IV.@ (Înaintea unui verb) @1.@ (Arată că acțiunea verbului durează) Și acum, în continuare, încă. $Mai vine la noi.$ * #Expr.# $Mai e vorbă!$ = desigur! neapărat! nu încape discuție! sigur! ** (În formule interogative, cu referire la o situație nouă) $Ce mai faci?$ @2.@ (Arată repetarea acțiunii verbului) Din nou, încă o dată, iar. $Poate să ne mai întâlnim.$ @3.@ (Exprimă nedumerire) $Nu se știe ce s-a mai făcut.$ @##V.##@ (Arată că, pe lângă lucrurile cunoscute, intervine un element nou) @1.@ (În enumerări) În afară de aceasta, în plus, pe deasupra. $Avea casă, mai ceva bani.$ * #Expr.# $Ce mai atâta vorbă$ sau $ce mai încoace-ncolo,$ se zice când vrem să punem capăt unei discuții. @2.@ (Corelativ) Când..., când; ba..., ba; parte..., parte. $Mai una, mai alta.$ @VI.@ (În propoziții și construcții exclamative, intensifică ideea din frază) $Ce mai zgomot, ce mai freamăt!$ - #Lat.# @magis.@
@MAI^2,@ $maiuri,$ #s. n.# Nume pentru diferite unelte sau părți de unelte în formă de ciocan (de lemn), care servesc la bătut, îndesat, nivelat etc. ** (#Reg.#) Bătător^2. - #Lat.# @malleus.@
@MAI^3,@ $maiuri,$ #s. n.# (#Reg.#) Ficat. - Din #magh.# @máj.@
@MAI^4@ #s. m.# #invar.# A cincea lună a anului, care urmează după aprilie; florar. - #Lat.# @maius,@ #sl.# @maĭ.@
@MAI@ adv. @1.@ încă...
@MAI@ s. (pop.) flor...
@MAI@ s. @1.@ măciuc...
@MAI@ s. v. $ciocan,...
@mai@ adv....
@mai@ (luna) s. m. i...
|
| bine |
bine |
No synsets found
|
@B'INE@ #adv.#, #s. n.# #sg.# @I.@ #Adv.# @1.@ În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. * #Expr.# $A(-i) prinde$ (cuiva) $bine$ (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. $A(-i) veni cuiva bine (să...)$ = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică. * (În formule de salut) $Bine ai$ (sau $ați) venit (sănătos, sănătoși)!$ * (Referitor la sănătate) $A se simți bine. A(-i) face$ (cuiva) $bine$ (mâncarea, băutura, plimbarea etc.). $A dormi$ (sau $a se odihni$ etc.) $bine. (Ce), nu ți-e bine?$ = @a)@ (ce), nu ești sănătos? ai o slăbiciune fizică?; @b)@ (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile? @2.@ În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. $Să te porți bine cu oricine.$ * #Expr.# (#Fam.# și #ir.#) $Bine ți-a făcut!$ = așa trebuia, așa se cuvenea să-ți facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)! ** În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. $Cântă și dansează bine. Cu rochia asta iți șade bine.$ * $Bărbat$ sau $femeie bine făcut(ă)$ = bărbat sau femeie chipeș(ă). ** În concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. $Vezi bine că așa stau lucrurile. Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!$ * $De-a binelea$ = de-adevărat, cu adevărat. ** (Având valoarea unei afirmații) $Bine, am să procedez cum vrei tu!$ * #Expr.# $(Că) bine zici$ = (că) zici așa cum trebuie. $Ei bine...$ = după cum spuneam... ** Cu grijă, cu atenție. $Uită-te bine și învață.$ @3.@ Deplin, în întregime, complet. $E cherchelit bine.$ ** (La comparativ) Mult. $A fost plecat doi ani și mai bine.$ ** Mult și prielnic. $A plouat bine. A mâncat și a băut bine.$ @II.@ #S. n.# #sg.# @1.@ Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. * $Om de bine$ = om care acționează în folosul, în sprijinul, care ajută pe cei din jurul său. * #Expr.# $A face$ (cuiva $un mare) bine$ sau $a face$ (cuiva) $bine$ (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. $Să-ți$ (sau $să vă) fie de bine!$ = @a)@ să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; @b)@ (#ir.#) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite. $A vorbi$ (pe cineva) $de bine$ = a lăuda (pe cineva). @2.@ Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. * #Expr.# $A lua$ (pe cineva) $cu binele$ = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit. @3.@ (#Fil.#; #art.#) Obiectul moralei ca știință. @4.@ (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere. - #Lat.# @bene@ (în sensul @II 3,@ calc după #gr.# $agathós,$ #germ.# $das Gut).$
@Bine@ ≠ rău, prost...
@B'INE@ adv., adj., ...
@b'ine@ adv....
@b'ine@ s. n., art. ...
@B'INE^1@ $adv.$ 1) ...
@B'INE^2@ $n.$ 1) Ce...
bine,in regula...
@b'ine@ #adv.# - @1....
@bíne@ adv. - @1.@ P...
|
| tac |
tac |
No synsets found
|
@TAC^1@ #interj.# (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs prin lovirea unui obiect (de lemn). - Onomatopee.
@TAC^2,@ $tacuri,$ #s. n.# Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu^2. - Din #ngr.# @tákos.@
@TAC@ s. (Mold.) ach...
@tac/tac-t'ac@ inter...
@tac@ s. n., pl. $t'...
@TAC^1@ $interj. (se...
@TAC^2 ~uri@ $n. (la...
@tac (-curi),@ #s. n...
@tac@ #interj.# - Ex...
@tac/tac-t'ac@ inter...
|
| . |
. |
No synsets found
|
|