| slobozi |
slobozi |
No synsets found
|
@SLOBOZ'I,@ $slobod,$ #vb.# IV. #Tranz.# (#Pop.#) @1.@ A pune în libertate: a elibera. ** A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ** #Refl.# (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. @2.@ A lăsa un animal în libertate. @3.@ A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. * $A nu-l slobozi$ (pe cineva) $inima să...$ = a nu se îndura să facă un lucru. ** (Rar) A concedia. ** (#Reg.#) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. @4.@ A da drumul, a lăsa să cadă. @5.@ A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. @6.@ A răspândi, a emana, a degaja. ** A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. - Din @slobod.@
@SLOBOZ'I@ vb. v. $a...
@sloboz'i@ vb., ind....
@A SLOBOZ'I slob'od@...
@A SE SLOBOZ'I mă sl...
@sloboz'i@ vb., ind....
@slobozi,@ $slobod #...
@SLOBOZÍ,@ $slobod$ ...
@a (se) sloboz'i@ vb...
@sloboz'i@ @(a ~)@ (...
|
| eu |
eu |
No synsets found
|
@EU,@ (@I@) #pron. pers.# 1 #sg.# (@II@) $euri,$ #s. n.# @I.@ #Pron. pers.# 1 #sg.# @1.@ (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) $Eu merg.$ * (În formule de introducere din actele oficiale) $Eu, X, declar...$ @2.@ (La dativ, în formele $mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus.$ * (Indică posesiunea) $Îmi recitesc pagina din urmă.$ * (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) $Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună.$ * (Cu valoare de dativ etic) $Aici mi-ai fost?$ @3.@ (La acuzativ, în formele $mine, mă, m-) Oamenii mă laudă.$ * (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) $M-am trezit târziu.$ @4.@ (Urmat de $unul, una$ la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) $Mie unuia nu-mi trebuie.$ @II.@ #S. n.# (#Fil.#) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. [#Pr.#: (@I@) $ieu.$ - #Var.#: (@I,@ #pop.#) @io@ #pron. pers.# 1 #sg.#] - #Lat.# @ego, mihi, me.@
@eu@ pr. [pron. $ieu...
@EU@ $pron. pers., p...
@EU-@ Element prim d...
eu...
Eu invatasem la scoa...
eu sint...
eu :P...
eu efectuez control
@eu^1@ [#pron.# $ieu...
|
| -aș |
-aș |
No synsets found
|
|
| pula |
pula |
No synsets found
|
@PÚLA@ #s. f.# Unita...
pula este o pula ma....
pula...
pula...
Pula - cuvânt vechi ...
pula,un obiect ce se...
PULA...
pula din latinescu p...
pula în gură
pula ce este alcatui...
|
| în |
în |
No synsets found
|
@ÎN@ #prep.# @1.@ (Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare) $Intră în casă.$ ** (Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare) $Se suie în pom.$ ** (Indică obiectul de care atârnă ceva) $Pune-ți haina în cuier.$ ** (Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) $Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap.$ ** La, în dreptul. $Haină roasă în coate.$ @2.@ (Indică timpul în care se petrece o acțiune) $În iunie se culeg cireșele.$ ** (Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. $Pleci de mâine în două zile.$ @3.@ (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... $Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în friguri.$ @4.@ (Indică scopul) $Se duce în pețit.$ @5.@ (Indică instrumentul, relația) $S-au înțeles în scris.$ @6.@ (Indică o comparație) În formă de..., ca... $Fumul se ridică în spirală.$ @7.@ Conform cu, potrivit cu... $Fiecare în legea lui.$ @8.@ (Introduce un complement indirect) $Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu.$ - #Lat.# @in.@
@ÎN@ intra-....
@ÎN@ prep. @1.@ (loc...
@în@ prep....
@ÎN@ $prep.$ 1) $(ex...
În limbaj familiar d...
În gastronomie, ragu...
În gastronomie, prep...
În unele hăituri de ...
în unele zone, burui...
|
| inimă |
inimă |
No synsets found
|
@'INIMĂ,@ $inimi,$ #s. f.# @I. 1.@ Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracțiile sale ritmice, circulația sângelui în organism, la om și la animalele superioare; cord^1. ** Piept. @2.@ (#Pop.#) Stomac, burtă, pântece, rânză. * #Expr.# $A (mai) prinde (la) inimă$ = a scăpa de senzația de slăbiciune după ce a mâncat, a se (mai) întrema, a (mai) căpăta putere. $Pe inima goală$ = cu stomacul gol, fără să fi mâncat ceva. $A (se) simți greu la inimă$ = a-i fi greață, a-i veni să verse. @3.@ (La cărțile de joc) Cupă^2. @4.@ Piesă sau organ de mașină care are o formă asemănătoare cu o inimă (@I 1@). @II.@ #Fig.# @1.@ Inima (@I 1@) considerată ca sediu al sentimentelor umane: @a)@ (În legătură cu bucurii, plăceri) $I s-a bucurat inima când a auzit vestea cea bună.$ * #Loc. adv.# $După$ (sau $pe) voia$ (sau $pofta) inimii$ = după plac, nestingherit, cum îi e dorința. $Cu$ (sau $din) toată inima$ sau $cu dragă inimă$ = cu tot sufletul, cu foarte mare și sinceră plăcere. * #Expr.# $A râde inima în cineva$ sau $a-i râde cuiva inima$ = a fi bucuros, satisfăcut, mulțumit. $A unge$ (pe cineva) $la inimă$ = a face (cuiva) plăcere; a încânta, a bucura (pe cineva). $Cât îi cere$ (cuiva) $inima$ = atât cât vrea, cât poftește, cât are plăcere. $A-i merge$ (cuiva ceva) $la inimă$ = a-i plăcea (ceva) foarte mult. $A-și călca pe inimă$ = a renunța la propriul punct de vedere, la propria opinie sau plăcere. $(A fi) cu inima ușoară$ = (a fi) fără griji, bine dispus, cu conștiința împăcată. @b)@ (În legătură cu suferințe, dureri, necazuri) $Îl doare la inimă când vede atâta risipă.$ * #Expr.# $A seca$ (sau $a arde, a frige$ pe cineva) $la inimă$ = a provoca (cuiva) o durere morală, o supărare mare. $A i se rupe$ (sau $a-i rupe$ cuiva) $inima$ = a-i fi milă de cineva. $A i se topi inima$ = a suferi foarte tare. $A se sfârși la inimă$ = a se îmbolnăvi, a muri de durere, a fi copleșit de durere. $A avea ceva pe inimă$ = a fi chinuit de un gând neîmpărtășit, a avea o taină în suflet. $A-și răcori inima$ = a spune ce are pe suflet, a-și descărca sufletul. $A pune$ (ceva) $la inimă$ = a se supăra (pentru ceva) mai mult decât merită. $A-i strica$ (cuiva) $inima$ = a-i spulbera (cuiva) buna dispoziție, a indispune (pe cineva), a mâhni (pe cineva). $A rămâne cu inima friptă$ = a rămâne mâhnit, dezolat, îndurerat. $Parcă mi-a trecut$ (sau $mi-a dat cu) un fier ars$ (sau $roșu) prin inimă,$ se spune când cineva primește pe neașteptate o veste tristă sau când îl cuprinde o durere fizică în mod brusc. $Inimă albastră$ = suflet trist, îndurerat; tristețe, melancolie, mâhnire, deprimare; furie, ciudă, mânie, necaz. $Inimă rea$ = mâhnire, durere, amărăciune. $A-și face$ (sau $a-i face$ cuiva) $inimă rea$ = a se mâhni (sau a mâhni pe cineva). @c)@ (În legătură cu sentimente de iubire) $Inima-mi zboară la tine.$ * #Expr.# $A avea$ (pe cineva) $în$ (sau $la) inimă$ = a iubi (pe cineva). $A-i rămâne$ (cuiva) $inima la...$ = a rămâne cu gândul la cineva sau la ceva care i-a plăcut. $A avea tragere de inimă$ (pentru...) sau $a-l trage$ (pe cineva) $inima să...$ = a se simți atras să facă ceva. @d)@ (În legătură cu bunătatea sau răutatea cuiva, în #loc.# și în #expr.#) $Inimă dreaptă$ = om drept, cinstit, corect. $Inimă de aur$ = om bun. $Slab de inimă$ = milos, impresionabil, influențabil. $Cu inimă$ = bun, milos, înțelegător, uman. $A avea inimă bună$ (sau $de aur)$ sau $a fi bun la inimă$ (sau $cu inima bună)$ = a fi bun, milos, înțelegător, darnic. $A avea inima deschisă$ = a fi sincer, cinstit. $A spune de la$ (sau $din) inimă$ = a spune cu toată sinceritatea, fără reticențe, a vorbi deschis, fără rezerve. $A avea inima largă$ = a fi mărinimos, milos, darnic. $A se muia la inimă$ sau $a (i) se înmuia$ (cuiva) $inima$ = a deveni bun, milos; a se îndupleca. $A nu-l lăsa pe cineva inima să...,$ se spune când cineva nu-și poate opri pornirile bune, acțiunile generoase. $(A fi om) de inimă$ = (a fi om) bun, săritor. $A fi fără inimă$ sau $a fi rău$ (sau $câinos, negru) la inimă$ = a fi rău, înrăit. $(A avea) inimă haină$ (sau $sălbatică)$ = (a fi) crud, neînțelegător, dușmănos, rău. $(A avea) inimă de piatră$ (sau $împietrită)$ = (a fi) nesimțitor, rău, fără suflet, rece. $A i se împietri cuiva inima$ = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie. @e)@ (În legătură cu instincte sau presimțiri) $Îmi spune inima că s-a întâmplat o nenorocire.$ @f)@ (În legătură cu curajul, cu îndrăzneala sau cu energia, cu puterea de voință sau de acțiune a cuiva) $Înfruntă pericolul cu inimă rece.$ * $Cu inimă$ = (#loc. adv.#) energic, cu viață; (#loc. adj. și adv.#) inimos, curajos; pasionat. * #Expr.# $A(-și) pierde inima$ = a-și pierde curajul, speranța, a se descuraja. $A-și lua inima în dinți$ = a-și face curaj, a se hotărî să întreprindă ceva. $A-i veni$ (cuiva) $inima la loc,$ se spune când cineva își recapătă calmul, echilibrul și curajul după un moment de emoție sau de spaimă. $A (mai) prinde (la) inimă$ = a căpăta (din nou) putere, curaj, a se restabili sufletește, a nu-i mai fi teamă. $A-i ține cuiva inima$ = a încuraja, a consola pe cineva. $A i se face$ (cuiva) $inima cât un purice$ = a-i fi (cuiva) frică de ceva; a se descuraja. $A i se tăia inima$ = a-și pierde curajul. @2.@ Inima (@I 1@) considerată ca centru și simbol al vieții sufletești. $L-am șters din inimă.$ * #Loc. adv.# $Din inimă$ sau $din toată inima, din adâncul inimii$ = din tot sufletul, cu toată puterea sufletească. * #Expr.# $(A fi) cu inima împăcată$ = (a fi) cu conștiința împăcată, liniștită, curată. @III.@ #Fig.# @1.@ Caracter, fire. $Seamănă cu tatăl lui la chip și la inimă.$ @2.@ Ființă, om, individ. $Înflăcărarea a cuprins toate inimile.$ @IV.@ #P. anal.# @1.@ Mijloc, centru, interior. * #Expr.# (#Ir.#) $A rupe inima târgului$ = @a)@ a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă; @b)@ a impresiona cu ceva foarte tare. @2.@ Piesă sau element de construcție care ocupă un loc central într-un sistem tehnic sau într-un element al acestuia. * $Inima carului$ (sau $a căruței)$ = partea din mijloc a carului (sau a căruței), care leagă osia de dinainte cu cea de dinapoi. @3.@ Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez. @4.@ Partea cea mai importantă, esențială a unui lucru. [#Pl.# și: (#înv.#) $inime.$ - #Var.#: @'inemă@ #s. f.#] - #Lat.# @anima.@
@'INIMĂ@ s. @1.@ $(A...
@'INIMĂ@ s. v. $abdo...
@'inimă@ s. f., g.-d...
@'INIMĂ ~i@ $f.$ 1) ...
@in'imă ('inimi),@ #...
@INIMĂ@ îmbinarea ce...
@'inimă@ s. f., g.-d...
@ínimă@ f., pl. $ĭ$ ...
@'inimă@ #s. f.#, #g...
|
| mă-tii |
mă-tii |
No synsets found
|
|
| , |
, |
No synsets found
|
@£,@ simbol pentru l...
@\$,@ simbol pentru ...
|
| să |
să |
No synsets found
|
@SĂ@ #conj.# @I.@ (Ca semn al conjunctivului) $Să fii cuminte.$ @II.@ (Semn al conjunctivului și, în același timp, conjuncție subordonatoare) @1.@ (Introduce o propoziție subiectivă) $E bine să pleci.$ @2.@ (Introduce o propoziție predicativă) $Pare să fie un om cumsecade.$ @3.@ (Introduce o propoziție atributivă) $Nu-i mândră să-mi fie dragă.$ @4.@ (Introduce o propoziție completivă directă sau indirectă) $Puteam chiar să nu mai fiu acuma.$ @5.@ (Introduce o propoziție finală) $A ieșit să-i întâmpine.$ @6.@ (Introduce o propoziție consecutivă) $Am râs să leșin.$ @7.@ (Introduce o propoziție condițională) $Ar fi fost prins să nu fi fugit.$ @III.@ (În #loc. conj.#) $Măcar să...$ (introduce o propoziție concesivă) $Nu mă duc, măcar să mă omori. Numai să...$ (introduce o propoziție condiționată) $Îți poate fi de folos, numai să vrea. Până să...$ (introduce o propoziție temporală) $Până să ajungă el, fata ajunsese acasă. Pentru ca să...$ = @a)@ (introduce o propoziție finală) $Învăț temeinic pentru ca să reușesc la examen;$ @b)@ (cu valoare copulativă) $A plecat mulțumit, pentru ca să se întoarcă peste o oră din nou nedumerit. Fără să...$ = @a)@ (introduce o propoziție modală) $A plecat fără să verse o lacrimă;$ @b)@ (introduce o propoziție concesivă) $Fără să-mi fi spus cineva, am bănuit adevărul.$ - #Lat.# @si.@
@SĂ@ conj. de, și. $...
@să@ conjcț. (în tem...
@SĂ@ $conj.$ 1) $(se...
@să@ #conj.# - @1.@ ...
@să@ conjcț....
@să@ #conjcț.# (în t...
@1) să,@ din maĭ vec...
@2) să@ conj. (din m...
@să@ conj. @1.@ expr...
|
| el |
el |
No synsets found
|
@EL, EA,@ $ei, ele,$ #pron. pers.# 3. @1.@ (Ține locul persoanei despre care se vorbește) $El merge.$ ** (#Fam.#; la #sg.#) Soț, bărbat; soție, nevastă. @2.@ (La genitiv, în formele $lui, ei, lor,$ adesea precedat de "al, a, ai, ale", cu valoare posesivă) $Casa lui.$ * #Expr.# $Ai lui$ sau $ai ei$ = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. $Ale lui$ sau $ale ei$ = @a)@ lucrurile personale ale cuiva; @b)@ capriciile, toanele cuiva. $Lasă-l în ale lui!$ @3.@ (La dativ, în formele $lui, ei, îi, i, lor, le li,$ cu funcție de complement indirect sau de atribut) $Prietenul îi iese înainte.$ * (În forma $i,$ cu valoare neutră) $Dă-i cu bere, dă-i cu vin.$ @4.@ (În acuzativ, în formele $îl, l, o, îi, i, le,$ cu funcție de complement direct) $Cartea pe care o citesc.$ * (Precedat de prepoziții, în formele $el, ea, ei, ele) Pe el îl caut.$ * (Precedat de prepoziții, în forma $o,$ cu valoare neutră) $Au mai pățit-o și alții.$ [#Pr.#: $iel, ia, iei, iele$] - #Lat.# @illum, illa.@
@EL@ pron. dânsul, d...
@el@ pr. [pron. $iel...
@EL ea (ei, ele)@ $p...
El se sinucisese deoarece a avut o depresie.
El se sinucisese deoarece a avut o depresie.
@el@ [#pron.# $iel$]...
@el (-ei),@ #pron.# ...
el adereaza la idealuri
el absolveste liceul la anul viitor
|
| simți |
simți |
No synsets found
|
@SIMȚ'I,@ $simt,$ #vb.# IV. @1.@ #Tranz.# A avea, prin intermediul organelor de simț, senzația sau percepția unui lucru, a unui fapt, a unei calități, a percepe efectul unei excitații; a prezenta sensibilitate. ** #Refl.# A-și da seama de propria stare fizică. @2.@ #Tranz.# A băga de seamă, a prinde de veste, a observa prezența unei ființe sau o acțiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o excitație a simțurilor decât cu ajutorul judecății. ** (Despre animale) A adulmeca. @3.@ #Tranz.# A-și da seama, a fi conștient, a înțelege, a bănui o acțiune, o situație etc., bazându-se atât pe informații și elemente logice, cât și pe intuiție, instinct sau legături afective cu altă persoană. ** #Refl.# A fi conștient de o însușire, de o dispoziție sau de o stare proprie. * #Expr.# $A se simți în stare$ (de ceva sau să facă ceva) = a se ști, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau să facă ceva). @4.@ #Refl.# A avea, a da dovadă de bun-simț; a fi un om simțit (@2@). @5.@ #Tranz.# A fi cuprins de o stare afectivă, a încerca un sentiment, o emoție etc.; a fi mișcat, impresionat, tulburat de ceva. * #Expr.# $A simți lipsa$ (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauză că cineva sau ceva lipsește. $A simți nevoia să...$ = a dori să... ** A avea impresia că..., a încerca sentimentul că... * #Expr.# (#Refl.#) $A se simți la$ (sau $în) largul lui$ sau $(ca) acasă (la el)$ = a încerca un sentiment plăcut, a avea impresia că se află într-un mediu familiar, înconjurat de lucruri sau de oameni cunoscuți; a fi familiarizat cu ceva; a nu fi stânjenit sau jenat de nimic; a se simți bine. ** #Refl.# (#Înv.#) A se resimți de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situație etc. [#Prez. ind.# și: (#reg.#) $simțesc, simț$] - #Lat.# @sentire.@
@SIMȚ'I@ vb. @1.@ a ...
@simț'i@ vb., ind. p...
@A SIMȚ'I simt@ $tra...
@A SE SIMȚ'I mă simt...
@simț'i (-mț, -'it),...
@a (se) simț'i@ vb.,...
@simț'i@ @(a ~)@ #vb...
@simțì@ v. @1.@ a pr...
@SIMȚ'I,@ $simt,$ #v...
|
| puls |
puls |
No synsets found
|
@PULS,@ $pulsuri,$ #s. n.# Mișcare fiziologică ritmică de dilatare și de contractare a pereților arterelor, determinată de creșterea volumului de sânge pompat de inimă. * #Expr.# $A lua$ (cuiva) $pulsul$ = a număra (cuiva) bătăile inimii, apăsând cu degetul pe artera de la încheietura mâinii. $A pipăi pulsul$ (cuiva) = a încerca să afle intențiile, planurile sau starea de spirit a cuiva. $A prinde$ (sau $a simți) pulsul$ (unei situații) = a înțelege sau a intui exact o situație, o stare de lucruri. ** Loc unde se simte această mișcare ritmică. - Din #fr.# @pouls,@ #lat.# @pulsus.@
@PULS@ s. $(FIZIOL.)...
@puls@ s. n., pl. $p...
@PULS ~uri@ $n.$ 1) ...
@PULS@ $#s.n.#$ @1.@...
@PULS@ $#s. n.#$ 1. ...
puls sau bataile inimii
@puls@ s. n., pl. $p...
@*puls@ n., pl. $urĭ...
@PULS@ (< #fr.#, #la...
|
| în |
în |
No synsets found
|
@ÎN@ #prep.# @1.@ (Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare) $Intră în casă.$ ** (Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare) $Se suie în pom.$ ** (Indică obiectul de care atârnă ceva) $Pune-ți haina în cuier.$ ** (Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) $Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap.$ ** La, în dreptul. $Haină roasă în coate.$ @2.@ (Indică timpul în care se petrece o acțiune) $În iunie se culeg cireșele.$ ** (Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. $Pleci de mâine în două zile.$ @3.@ (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... $Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în friguri.$ @4.@ (Indică scopul) $Se duce în pețit.$ @5.@ (Indică instrumentul, relația) $S-au înțeles în scris.$ @6.@ (Indică o comparație) În formă de..., ca... $Fumul se ridică în spirală.$ @7.@ Conform cu, potrivit cu... $Fiecare în legea lui.$ @8.@ (Introduce un complement indirect) $Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu.$ - #Lat.# @in.@
@ÎN@ intra-....
@ÎN@ prep. @1.@ (loc...
@în@ prep....
@ÎN@ $prep.$ 1) $(ex...
În limbaj familiar d...
În gastronomie, ragu...
În gastronomie, prep...
În unele hăituri de ...
în unele zone, burui...
|
| cap |
cap |
No synsets found
|
@CAP^1,@ (@I, III@) $capete,$ #s. n.#, (@II@) $capi,$ #s. m.# @I.@ #S. n.# @1.@ Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simț și orificiul bucal. * #Loc. adv.# $Din cap până-n picioare$ = de sus până jos, în întregime, cu desăvârșire. $Cu noaptea-n cap$ = dis-de-dimineață. $(Până) peste cap$ = extrem de..., exagerat de... $Cu un cap mai sus$ = (cu mult) mai sus, mai deștept, mai reușit, mai bine. $Cu capul plecat$ = rușinat, umilit, învins. $Pe după cap$ = pe după gât, la ceafă. * #Loc. adj.# (#Fam.#) $Bătut$ (sau $căzut) în cap$ = tâmpit, prost. * #Expr.# $A se da peste cap$ = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul. $A da$ (pe cineva) $peste cap$ = a trânti (pe cineva) la pământ; a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge. $A da peste cap$ (paharul, băutura etc.) = a înghiți dintr-o dată conținutul unui pahar, al unei căni etc. $A da$ (ceva) $peste cap$ = @a)@ a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc.; @b)@ a lucra repede, superficial, de mântuială. $A scoate capul în lume$ = a ieși între oameni, în societate. $A nu-și (mai) vedea capul de...$ sau $a nu ști unde-i stă$ sau $unde-i este capul$ = a nu ști ce să mai facă, a fi copleșit de... $A-și pierde capul$ = a se zăpăci. $A nu mai avea unde să-și pună capul$ = a ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac. $A da din cap$ = a clătina capul (în semn de aprobare, de refuz etc.). $A da$ (cuiva) $la cap$ = a lovi; a omorî; a ataca cu violență pe cineva; a distruge (cu vorba sau cu scrisul). $A umbla cu capul în traistă$ = a fi distrat, neatent. $A se da cu capul de toți pereții$ (sau $de pereți)$ = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greșeală făcută. $A-și lua$ (sau $a apuca) lumea în cap$ = a pleca departe, părăsindu-și casa, locul de origine și rătăcind prin lume. $A-și pleca capul$ = a se simți rușinat, umilit; a se da învins, a se supune. $Vai$ (sau $haram) de capul lui$ = vai de el. $A cădea$ (sau $a veni, a se sparge$ etc.) $pe$ (sau $de, în) capul cuiva$ (o situație neplăcută, un necaz etc.) = a veni asupra cuiva tot felul de neplăceri și necazuri, a-l lovi o nenorocire. $A cădea pe capul cuiva$ = a sosi pe neașteptate la cineva (creându-i neplăceri, deranj). $A sta$ (sau $a ședea, a se ține) de capul cuiva$ sau $a se pune pe capul cuiva$ = a stărui fără încetare pe lângă cineva. $A ședea$ (sau $a sta) pe capul cuiva$ = a sta pe lângă sau la cineva (creându-i neplăceri, plictisindu-l etc.). $A se duce de pe capul cuiva$ = a lăsa pe cineva în pace. (#Reg.#) $A nu ști$ (sau $a nu avea) ce-și face capului$ = a nu mai ști ce să facă pentru a ieși dintr-o situație grea. * $Cap de familie$ = bărbatul care reprezintă puterea familială și părintească; $#p. gener.#$ orice persoană care procură mijloacele necesare traiului unei familii și o reprezintă juridic. * $Cap de expresie$ = portret în care artistul face un studiu amănunțit al expresiei unui sentiment pe trăsăturile chipului omenesc. ** (La fotbal) Lovire a mingii cu capul. ** $Cap de bour$ = nume sub care sunt cunoscute primele serii de mărci poștale românești, având pe ele capul unui bour. ** Parte a monedei care are imprimat un chip. ** Părul capului. @2.@ Căpătâi; căpătâiul patului. @3.@ Individ, ins, cap. $Câte 5 lei de cap.$ * #Expr.# $Pe capete$ = care mai de care, în număr foarte mare, pe întrecute. $Câte capete, atâtea păreri,$ exprimă o mare divergență de opinii. @4.@ Minte, gândire, judecată; memorie. * #Loc. adj. și adv.# $Cu cap$ = (în mod) inteligent, deștept. $Fără cap$ = (în mod) necugetat. * #Loc. adj.# $Cu scaun la cap$ = cu judecată dreaptă; cuminte. * #Expr.# $A fi bun$ (sau $ușor) la$ (sau $de) cap$ sau $a avea cap ușor$ = a fi deștept. $A fi greu$ (sau $tare) de cap$ sau $a avea cap greu$ = a pricepe cu greutate; a fi prost. $A nu(-i) intra$ (cuiva) $în cap$ = a nu putea pricepe (ceva). $A-i ieși$ (cuiva ceva) $din cap$ = a nu-i mai sta gândul la...; a uita. $A nu-i mai ieși$ (cuiva ceva) $din cap$ = a-l stăpâni mereu (același gând), a nu putea uita. $A-i sta capul la...$ = a se gândi la... $A-și bate$ (sau $a-și frământa, a-și sparge, a-și sfărâma$ etc.) $capul$ = a se gândi, a se strădui spre a soluționa o problemă. $A-i deschide$ (cuiva) $capul$ = a face (pe cineva) să înțeleagă ceva, a lămuri (pe cineva). $A fi$ (sau $a rămâne, a umbla$ etc.) $de capul său$ = a fi (sau a rămâne etc.) liber, independent, nesupravegheat. $A face$ (ceva) $din$ (sau $de) capul său$ = a face (ceva) fără a se consulta cu altcineva. $A întoarce$ (sau $a suci, a învârti) capul cuiva$ = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată; a zăpăci; a face pe cineva să se îndrăgostească. $A nu avea cap să...$ = a nu avea posibilitatea să..., a nu putea să... ** (#Jur.#) $Cap de acuzare$ = motiv pe care se întemeiază acuzarea. @5.@ (#Înv.#) Viață. $A plăti cu capul.$ ** (Astăzi în #expr.#) $Odată cu capul$ sau $în ruptul capului$ = cu nici un preț, niciodată. $A-și face de cap$ = a face ceva ce poate să-i primejduiască viața; a face nebunii. @6.@ Compuse: @a)@ (#Entom.#) $cap-de-mort$ sau $capul-lui-Adam$ = strigă; @b)@ (#Bot.#) $cap-de-cocoș$ = dulcișor; $capul-șarpelui$ = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele, dispuse în spice simple $(Echium rubrum);$ @c)@ $capul-balaurului$ = o parte a constelației balaurului. @II.@ #S. m.# Căpetenie, șef, conducător. ** Inițiator. @III.@ #S. n.# @1.@ Vârf (al unui obiect). ** Extremitate proeminentă a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem. ** Obiect, mecanism sau dispozitiv asemănător cu un cap^1 (@I 1@), folosit în diverse scopuri tehnice. @2.@ Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva. * $Cap de pod$ = loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă, de un defileu etc.; $#p. ext.#$ forțele armate care ocupă acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor și a mijloacelor de luptă. * #Loc. adv.# $Cap la$ (sau $în) cap$ = cu părțile extreme alăturate. * #Expr.# $Cap de țară$ = margine de țară; hotar. $Nu-i (un) cap de țară$ = nu-i nimic grav, nici o nenorocire. $A sta$ (sau $a ședea, a se ridica) în capul oaselor$ = a se ridica stând în pat, a sta în șezut. @3.@ Partea de dinainte; început, frunte. $În capul coloanei.$ * $Cap de an$ (sau $de săptămână, de iarnă$ etc.) = începutul unui an (sau al unei săptămâni etc.). $Cap de coloană$ = cel sau cei care stau în fruntea coloanei. $Cap de afiș$ (sau $cap de listă)$ = primul nume dintr-o listă de persoane afișate în ordinea valorii lor. * #Loc. adv.# $În cap de noapte$ sau $în capul nopții$ = după ce s-a întunecat bine. $Din$ (sau $de la) cap$ = de la început; de la începutul rândului. $Din capul locului$ = înainte de a începe ceva; de la început. ** Partea principală, mai aleasă (a unui lucru). * #Expr.# $Capul mesei$ = locul de onoare la masă. @4.@ Partea de jos sau dindărăt a unui lucru; capăt; (cu sens temporal) sfârșit. * #Expr.# $A o scoate la cap$ = a sfârși (cu bine). $A-i da de cap$ = a rezolva; a învinge, a răzbi. $În cap$ = (după numerale) exact, întocmai. @5.@ Bucățică ruptă dintr-un obiect; $#p. ext.#$ lucru de mică importanță. * #Expr.# $Nici un cap de ață$ = absolut nimic. $Până la un cap de ață$ = tot. @6.@ (În sintagma) $Cap magnetic$ = transductor electromagnetic care transformă variațiile unui semnal electric în variații de flux magnetic sau invers, folosit pentru operații de înregistrare, redare și ștergere la magnetofoane. - #Lat.# @caput,@ (@II@) după #fr.# @chef@ (< #lat.# $caput).$
@CAP^2,@ $capuri,$ #s. n.# Parte de uscat care înaintează în mare; promontoriu. - Din #fr.# @cap.@
@Cap@ ≠ coadă, codaș...
@CAP@ s. @1.@ $(ANAT...
@CAP@ s. v. $articol...
@cap@ (parte a corpu...
@cap@ (conducător) s...
@cap@ (geogr.) s. n....
@CAP^1 ~ete@ $n.$ 1)...
@CAP^2 ~i@ $m.$ Pers...
|
| pulă |
pulă |
No synsets found
|
@PÚLĂ,@ $pule,$ s.f....
@P'ULĂ,@ $p'ule,$ #s...
@p'ulă (p'ule),@ #s....
Pulă, penis, tub, pe...
@pulă,@ $pule #s. f....
@$p'ulă$@
$#sf#$
@[...
@PULĂ@ $expr. (obs.)...
pulă și pideras...
@p'ulă@ (#ar.#, #mgl...
$@p'ulă@ #sf#$
[#At:...
|
| și |
și |
No synsets found
|
@ȘI@ #adv.#, #conj.# @A.@ #Adv.# (Stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, #pron. refl.# etc. și verb) @I.@ (Cu sens modal) @1.@ Chiar, în adevăr, cu adevărat. ** Întocmai, exact. $Precum a zis, așa a și făcut.$ @2.@ Pe deasupra, în plus, încă. $După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa.$ @3.@ Chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea. $Vezi să nu pățești și tu ca mine.$ ** (Pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradația) $O cameră și mai mare.$ * #Loc. adj.# (Cu valoare de superlativ) $Și mai și$ = mai grozav, mai strașnic. @4.@ (În propoziții negative) Nici. $Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc.$ @II.@ (Cu sens temporal) @1.@ Imediat, îndată, pe ##loc.## $Cum îl zări, îi și spuse.$ @2.@ Deja. $Masa se și pune în grădină.$ @B.@ #Conj.# @I.@ (Marcă a coordonării copulative) @1.@ (Leagă două părți de același fel ale unei propoziții) $Este voinic și tânăr.$ @2.@ (Împreună cu #prep.# "cu" exprimă relația operației matematice a adunării) Plus. $Doi și cu trei fac cinci.$ ** (Ajută la formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci și unu până la nouăzeci și nouă) $Șaizeci și ##opt.##$ ** (Ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg) $Trei și paisprezece.$ ** (Indică adăugarea unei cantități) Plus. $Unu și jumătate.$ @3.@ (Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență) $Binele și răul.$ @4.@ (Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidență) $A adus și vin, și mâncare, și cărți.$ ** (În repetiții, ca procedeu stilistic) $Ia cuvântul și vorbește și vorbește.$ @5.@ (Leagă două propoziții de același fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă) $Deschide ușa și intră.$ @6.@ (Accentuat, în corelație cu sine însuși) Atât..., cât...; nu numai..., ci și... $Are în mână și pâinea, și cuțitul.$ @7.@ (În stilul epic și popular, mai ales în povestire, se așază la începutul frazei, indicând continuitatea desfășurării faptelor) $Și a plecat fiul de împărat mai departe.$ ** (Întrebuințat înaintea unei propoziții interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior) $Și ce vrei să faci acum?$ * #Expr.# $Ei și?$ = ce-mi pasă? ce importanță are? (Întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) $Se aude cineva bătând în ușă... - Și? - Mă duc să deschid.$ (Precedat de #adv.# "ca" are funcție comparativă) @a)@ La fel ca, întocmai ca. $Se pricepe la pescuit ca și la multe altele;$ @b)@ aproape, aproximativ. $Treaba este ca și sfârșită.$ @II.@ (Marchează coordonarea adversativă) Ci, iar, dar. $Aude vorbindu-se și nu pricepe nimic.$ @III.@ (Marcă a coordonării concluzive) Deci, prin urmare. $E o glumă și nu o lua în serios.$ - #Lat.# @sic.@
@ȘI@ conj., adv. @1....
@și@ conjcț., adv....
@ȘI^1@ $conj.$ @1.@ ...
@ȘI^2@ $adv.$ De acu...
@ȘI^2@ pron. refl. v...
(și în forma "transgresie") s.f. 1) orice lucru (faptă, cuvânt, atitudine) care constă în abaterea de la o dispoziție, normă sau percept și care nu este în armonie cu personalitatea divină și principiul activ; păcat; greșeală, fărădelege, nelegiuire. 2) adulter spiritual. [Din fr. "transgression", lat. "transgressio, -nis" (trecere peste ceva)]
@și@ #adv.# - @1.@ L...
și în Peninsula Balcan
@și@ conjcț., adv....
|
| limbă |
limbă |
No synsets found
|
@L'IMBĂ,@ $limbi,$ #...
@L'IMBĂ,@ $limbi,$ #s. f.# @I.@ Organ musculos mobil care se află în gură, servind la perceperea gustului, la mestecarea și la înghițirea alimentelor, la om fiind și organul principal de vorbire. * #Expr.# $A-și înghiți limba$ = @a)@ a mânca cu poftă; @b)@ a se abține de a spune ceva nepotrivit; @c)@ a fi foarte tăcut. $A alerga$ (sau a $umbla) după ceva$ (sau $după cineva) cu limba scoasă$ = a căuta cu orice preț să obțină sau să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. $A scoate$ (sau $a-i ieși) limba de-un cot$ = @a)@ a-și pierde respirația, a gâfâi; @b)@ a munci mult, a fi foarte ostenit. $A avea limbă de aur$ = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. $A fi cu limba (fagure) de miere$ = a vorbi frumos, prietenos, amabil. $A avea limbă lungă$ sau $a fi lung de limbă$ (sau $limbă lungă)$ = a vorbi prea mult, a fi flecar. $A avea mâncărime de$ (sau $vierme la) limbă$ = a fi limbut, a nu păstra o taină. $A fi slobod la limbă$ (sau $limbă slobodă)$ = a spune multe cu sinceritate și fără prudență, a spune și ce nu trebuie. $A-și scurta limba$ = a vorbi mai puțin. $A scurta$ (sau a $tăia, a lega) limba cuiva$ = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească. $A prinde (la) limbă$ = a căpăta curaj, a începe să vorbească. $A i se lua$ (sau $a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroșa cuiva) limba$ sau a $nu avea limbă (de grăit)$ = a nu avea curajul să vorbească. $A-și pune frâu la limbă$ sau $a-și ține$ (sau $băga) limba (în gură)$ = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tăcea. $(A avea) limbă ascuțită$ (sau $rea, de șarpe)$ = (a fi) răutăcios, malițios în tot ce spune. $A înțepa cu limba$ = a fi ironic, a batjocuri. $A trage pe cineva de limbă$ = a descoase pe cineva, a căuta să afle tainele cuiva. $A fi cu două limbi$ sau $a avea mai multe limbi$ = a fi mincinos, fățarnic, prefăcut. $A-și mușca limba$ = a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia. $A-i sta$ (sau $a-i umbla, a-i veni) pe limbă$ = a nu-și putea aminti pe loc de ceva cunoscut. @II. 1.@ Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbaj, grai. @2.@ Limbajul unei comunități umane, istoric constituită, caracterizat prin structură gramaticală, fonetică și lexicală proprie. * $Limbă comună$ = @a)@ stadiu în evoluția unei limbi, anterior diferențierii dialectale; @b)@ koine. ** Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. @3.@ Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente. $Limba surdomuților.$ @4.@ (#Înv.# și #reg.#) Vorbă, cuvânt; grai, glas. * #Expr.# $Cu limbă de moarte$ = ca ultimă dorință (exprimată pe patul morții). $A lega pe cineva cu limbă de moarte$ = a obliga pe cineva (prin jurământ) să-ți îndeplinească o ultimă dorință, exprimată înainte de moarte. @5.@ (#Înv.#) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice. @6.@ (#Înv.# și #arh.#) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă; popor, neam, națiune. @III.@ Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamănă formal sau funcțional cu limba (@I@). @1.@ Bară mobilă de metal, agățată în interiorul clopotului, care, prin mișcare, lovește pereții lui, făcându-l să sune. @2.@ Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului. ** Pendulul unui orologiu. @3.@ Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care înlesnește încălțarea pantofilor; încălțător. @4.@ Bucată de piele, de pânză etc. lungă și îngustă, care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul. @5.@ Lama de metal a unui cuțit, a unui briceag etc. @6.@ Flacără de formă alungită. ** Fâșie de lumină care străbate întunericul. @7.@ Fâșie lungă și îngustă de pământ, de pădure etc. @8.@ Deschizătură, gură lăsată la cotețul de pescuit. @9.@ Compuse: (#Bot.#) $limba-apei$ = broscariță; $limba-boului$ = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și țepoși, cu flori albastre, roz sau albe $(Anchusa officinalis); limba-cucului$ = @a)@ ferigă mică cu rizom scurt și târâtor, de obicei cu o singură frunză penată compusă $(Botrychium lunaria);$ @b)@ plantă erbacee cu flori de culoare albăstruie-liliachie, care crește în regiunile subalpine $(Gentiana bulgarica); limba-mielului$ (sau $mielușelului)$ = plantă erbacee acoperită cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; arăriel $(Borago officinalis); limba-oii$ = @a)@ plantă erbacee cu frunze dințate și spinoase, cu flori purpurii, care crește prin locuri umede și mlăștinoase $(Cirsium canum);$ @b)@ mică plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu flori roz grupate în spice $(Plantago gentianoides); limba-peștelui$ = plantă erbacee cu frunzele verzi-albăstrui și cu flori violete $(Limonium vulgare); limba-soacrei$ = nume dat mai multor specii de plante înrudite cu cactusul, cu tulpina spinoasă și flori roșii, albe sau galbene; $limba-șarpelui$ = ferigă mică cu rizomul lung, cu o singură frunză, de formă ovală, răspândită prin locurile umede, prin tufișuri și păduri $(Ophioglossum vulgatum); limba-vrăbiei$ = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate și cu flori mici, verzui $(Thymelaea passerina);$ (#Iht.#) $limbă-de-mare$ = pește marin cu corpul oval și asimetric, cu ambii ochi situați pe o singură parte $(Solea nasuta).$ - #Lat.# @lingua.@
@L'IMBĂ@ s. @1.@ $(L...
@L'IMBĂ@ s. v. $agav...
@l'imbă@ s. f., g.-d...
@L'IMBĂ ~i@ $f.$ 1) ...
@l'imbă (l'imbi),@ #...
@LIMBĂ@ elice, pendu...
@limbă,@ $limbi #s. ...
@limbă@ (#it.# $tast...
|
| în |
în |
No synsets found
|
@ÎN@ #prep.# @1.@ (Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare) $Intră în casă.$ ** (Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare) $Se suie în pom.$ ** (Indică obiectul de care atârnă ceva) $Pune-ți haina în cuier.$ ** (Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) $Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap.$ ** La, în dreptul. $Haină roasă în coate.$ @2.@ (Indică timpul în care se petrece o acțiune) $În iunie se culeg cireșele.$ ** (Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. $Pleci de mâine în două zile.$ @3.@ (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... $Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în friguri.$ @4.@ (Indică scopul) $Se duce în pețit.$ @5.@ (Indică instrumentul, relația) $S-au înțeles în scris.$ @6.@ (Indică o comparație) În formă de..., ca... $Fumul se ridică în spirală.$ @7.@ Conform cu, potrivit cu... $Fiecare în legea lui.$ @8.@ (Introduce un complement indirect) $Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu.$ - #Lat.# @in.@
@ÎN@ intra-....
@ÎN@ prep. @1.@ (loc...
@în@ prep....
@ÎN@ $prep.$ 1) $(ex...
În limbaj familiar d...
În gastronomie, ragu...
În gastronomie, prep...
În unele hăituri de ...
în unele zone, burui...
|
| centru |
centru |
No synsets found
|
@C'ENTRU,@ (@I 1, 2, 3, 4, II 1, 3@) $centre,$ #s. n.#, (@I 5, II 2@) $centri,$ #s. m.# @I. 1.@ #S. n.# (#Mat.#) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice. $Centrul unui dreptunghi.$ ** Punct în raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeași distanță. $Centrul unui cerc.$ ** #Fig.# (În #loc.#) $În centrul (atenției, preocupărilor$ etc.) = pe primul plan, la loc de frunte. @2.@ #S. n.# (În sintagma) $Centru de rotație$ = punct în jurul căruia alt punct sau un corp pot efectua o mișcare de rotație. @3.@ #S. n.# Punctul de aplicație al rezultantei unui sistem de forțe. $Centru de greutate.$ @4.@ #S. n.# Punct central al unei întinderi, al unui spațiu. ** #Spec.# Punct marcat la mijlocul unui teren de joc (fotbal, handbal etc.), de unde începe partida sau de unde se repune mingea în acțiune, după înscrierea unui gol. @5.@ #S. m.# Jucător aflat în centrul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive. @II. 1.@ #S. n.# Punct în care sunt localizate anumite funcții sau acte. $Centrul reflexelor.$ @2.@ #S. m.# (În sintagma) $Centru nervos$ = grup de celule nervoase aflate în encefal, în bulb sau în măduvă, la care vin excitațiile periferice și de la care pornesc excitațiile centrale. @3.@ #S. n.# Loc (localitate sau parte dintr-o localitate) unde este concentrată o activitate (industrială, comercială, administrativă, culturală). * $Centru universitar$ = localitate în care există instituții de învățământ superior. $Centru de documentare$ = bibliotecă, secție într-o bibliotecă sau într-o instituție, care are ca sarcină principală furnizarea de material documentar. ** Instituție conducătoare; putere administrativă centrală. @4.@ #S. n.# #sg.# Poziție politică de mijloc între dreapta și stânga. * $Centru-dreapta$ = poziție politică de mijloc cu tendințe de dreapta. $Centru-stânga$ = poziție politică de mijloc cu tendințe de stânga. * #Loc. adj.# $De centru$ = care se situează pe o poziție intermediară, între două opinii extreme. $Partid politic de centru.$ - Din #fr.# @centre,@ #lat.# @centrum.@
@Centru@ ≠ periferie...
@C'ENTRU@ s. @1.@ mi...
@c'entru@ (punct ana...
@c'entru@ (punct cen...
@C'ENTRU^1 ~e@ $n.$ ...
@C'ENTRU^2 ~i@ $m.$ ...
@-CENTRU@ #v.# @cent...
@C'ENTRU@ $#s.n.# și...
@C'ENTRU^1@ I. $#s. ...
|
| cur |
cur |
No synsets found
|
@CUR,@ $cururi,$ #s. n.# (#Pop.#) Șezut, popou. - #Lat.# @culus.@
@CUR@ s. v. $anus, d...
@cur@ s. n., pl. $c'...
@cur (c'ururi),@ #s....
cur
CÚR,@ $cururi,$ s.n....
@1) cur@ n., pl. $ur...
@2) cur,@ a @-á@ v. ...
@3) cur, curs,@ a @c...
@cur@ s. n., pl. $c'...
|
| . |
. |
No synsets found
|
|